Vestiarul Stelei nu arată deloc ca o familie, aşa cum îşi doreşte Ilie Stan. Jucătorii nu au legat relaţii de prietenie, nu îşi petrec timpul împreună, iar prezenţa la Mogoşoaia aduce cu stereotipul dimineţilor în care, fără entuziasm angajaţii merg la fabrică sau elevii la ore. Nimic din grupul care ajungea în semifinala Cupei UEFA nu se mai regăseşte acum în relaţiile dintre fotbaliştii roş-albaştrilor.
Totul seamănă cu o clasă în primul an de liceu. Un lot de 25 de jucători adunaţi din toate părţile ţării sau chiar din străinătate. Nimeni nu vorbeşte cu nimeni, iar elevii sunt împărţiţi în "bisericuţe", nu formează un grup unit. Cel mai elocvent exemplu este dat chiar de căpitanul echipei, Bourceanu, care a afirmat în dese rânduri că nu îşi doreşte să lege relaţii de prietenie cu colegii săi. "Mergem la antrenament, stăm câteva ore la Mogoşoaia, şi când antrenorul ne zice că suntem liberi, toţi ne urcăm în maşini şi ne ducem acasă. Nu ne petrecem timpul împreună, nu ne vizităm, nu ieşim în oraş cu prietenele sau cu soţiile. Foarte puţini suntem prieteni între noi. E ciudat. Mă aşteptam la altceva când am venit aici", spune un fotbalist al Stelei sub protecţia anonimatului.
"Nu e un grup, fiecare ţine cu el"
Un alt motiv care a generat situaţia din acest moment din vestiarul echipei este şi modul în care jucătorii simt presiunea venită din lojă. "Steaua nu e un grup, ei trag doar individual. Sunt convins că, dacă un fotbalist înscrie pentru Steaua, nu mai contează pentru el că echipa ia bătaie. El crede că şi-a făcut datoria şi nu îl pune nimeni la zid", a spus Sorin Paraschiv, jucător care a ajuns în semifinala Cupei UEFA din 2006 cu echipa din Ghencea. Completarea vine chiar de la antrenorul care a ridicat deasupra capului Cupa Campionilor. "Când aveam echipa din '86, exista respect între ei. Alergau unii pentru alţii, se completau, se d
