Cand s-a exprimat domnul Geoana cu "adio, tovarasi", era clar in cine tintea mesajul sau de bun ramas pentru totdeauna: in tovarasul Ponta, in secundul Dragnea, oportunistul Corlatean, nostalgicul Iliescu, blogistul Nastase si toata crema de vanilie de pe torta partidului, pregatita sa dea cu frisca in dusmanul de clasa, ca in filmele mute.
Cand, insa, s-a exprimat cu "pe curand prieteni", mi s-a parut vorba cam hazardata, intrucat prietenii ramasi credinciosi ii poti numara pe degete: multilateralul Vanghelie, anonimul de la Giurgiu, necunoscutul de la Vaslui si inca vreo doi-trei, imprastiati pe ici, pe colo.
Prietenul la nevoie te lasa balta
Prietenii credinciosi erau multi acum vreo trei ani, cand se adunau gramada la congres, ca sa scandeze cu foc "Geoa-na! Geoa-na!". Acuma, insa, multimea se inghesuie gramada exact in transeea inamicului, pregatindu-se sa scandeze, "Pon-ta, Pon-ta!", daca asa se va da comanda.
Ma mira ca domnul Geoana, om cultivat, citit si scolit, a uitat cat de veche este tradarea la casa omului. Chiar si pe Iisus l-a tradat Iuda, dupa o negociere istorica, in ce priveste pretul faimosilor treizeci de arginti.
Mult mai ieftin a fost tradat Caesar, de catre bunul si credinciosul sau prieten, Brutus: l-a vandut gratis.
Domnul Ponta l-a tradat pe fostul coleg Geoana mai rau decat gratis: plateste personal pretul tradarii, ghilotinandu-si sigur postul de la Senat, unica reduta a Opozitiei in institutiile despre care se tot plange ca le acapareaza abuziv presedintele.
Nici nu-mi vine sa cred ca juristului Ponta, chiar daca nu-i decat un fost procuror raspopit intre timp, i-a dat prin cap sa-i serveasca acaparatorului o asemenea pleasca abuziva, gata pusa pe tava si tocmai buna de acaparat.
Omul care a pus partidul in gips
Cred ca abia acum obs
