Pe esplanada din fata Casei de Cultura gasesc o banca rustica indreptata cu fata spre Cetate. Oamenii merg cu pasi lenesi, absenti. In fond, era simbata si dupa '89 ne-am cistigat dreptul la o odihna mai prelungita. O zi de noiembrie calda, cu acea lumina diafana, care pune in valoare culoarea ruginie a unei toamne intirziate, m-a gasit in postura de hoinar pe stradutele orasului Deva. Cetatea de sus domina autoritar frumosul oras si contribuia decisiv la alegerea tintei gindurilor mele, inclinata mai ales spre "sic transit gloria mundi". Eram aproape fericit ca aici, in multimea anonima a strazii, ma pot pierde intr-o lume neutra si mai ales fara adversari. Pe esplanada din fata Casei de Cultura gasesc o banca rustica indreptata cu fata spre Cetate. Oamenii merg cu pasi lenesi, absenti. In fond, era simbata si dupa '89 ne-am cistigat dreptul la o odihna mai prelungita. Scapati de rivna de a indeplini cincinalul in patru ani si jumatate, noi ne-am propus chiar sa-l indeplinim in doua cincinale. Altii, mai circotasi, si-au propus chiar trei. Nu toti gindesc la fel si cunosc o multime de oameni politici care au un cincinal numai al lor pe care vor sa-l indeplineasca intr-o zi. Rivna lor asigura urmasilor o viata de huzur pina la sfirsitul lumii. Nici chiar pirnaia nu-i mai sperie si se perfectioneaza asa de mult, ca te miri de unde atita fantezie. Ardeleanul de la Cluj s-a crezut smecher rau cu ale sale 17 telefoane. Bobocul acesta n-ar fi intrat in belea daca s-ar fi perfectionat pe la noi. Ai nostri specialisti, cu urechile lor clapauge de elefant, percep si cind misca un soarece pe sub zapada. - Si atunci cum fac? va intrebati curiosi. - Nimic mai simplu. Alergi putin cu cel care lasa malaiul si apoi intri la sauna. - Si? - Pai, te uiti spre poponeata, vezi daca nu merge cracanat din cauza unui microfon si, in aburaraia aia, poti sa negociezi. - Adica? - El iti spun