Când eram copil, eram fermecată de parfumurile mamei. De la cele fresh, cu tente florale şi citrice, la nelipsita sticluţă de Dune, toate mă atrăgeau ca un magnet. Aşa că nu de multe ori hainele mele erau cufundate într-un amestec neinteligibil de arome iar aerul din baie rămânea de nerespirat în urma mea. Scuze, mama! Cred că tocmai din acest motiv a început să-mi cumpere şi mie parfumuri. Aşa că am început o nouă pasiune: colecţionatul de sticluţe cu fragranţe... pentru ţânci. Ţin minte că parfumurile pentru copii au avut întotdeauna arome dintre cele mai familiare, cum ar fi cea de gumă de mestecat, de fructe sau, una dintre preferatele mele, cea de Cola. Şi formele sticluţelor erau atrăgătoare. Un parfum pe care l-am primit cadou la un Crăciun avea un recipient mic, roşu, care semăna cu o brichetă. Apăsai pe buton şi, în loc de flăcări, ieşea un puternic miros de iasomie. Sticluţa mult iubitului parfum „cola”, cum îi spuneam eu, era mică şi foarte colorată. Acum aş spune că era foarte „bubbly”, ca şi aroma în sine, dar pe atunci tot ce ştiam e că era haios. Ah, cât aş vrea să pot îmbutelia mirosurile copilăriei!
Dar dumneavoastră? Aveţi vreun miros anume pe care l-aţi pune în sticluţă la păstrareĂ Cum ar fi „O zi la plajă”? Sau poate mai degrabă „Parfum de bebeluş”? Dacă da, atunci persoana la care trebuie să apelaţi este Christopher Brosius, proprietarul unui butic avangardist din Brooklyn intitulat „I Hate Perfume” – „Urăsc Parfumul”.
După cum îi spune şi numele, magazinul americanului se ocupă cu fragranţe mai neobişnuite, pe care nu le-am numi în mod convenţional parfum. Arome din viaţa noastră de zi cu zi...
„Nu intenţionez să vând milioane de sticluţe. Munca mea se referă mai degrabă la lucrurile care, deşi miros foarte frumos, nu au aceleaşi proprietăţi comerciale pe care le au parfumurile obişnuite”, spune Christopher.
Brosius a
