Recentele declaratii livrate de catre dl. Emil Boc romanilor despre aprobarea proiectului de buget pe 2012 respecta da capo al fine proprietatile discului de patefon. Cel care se roteste sub acelasi neschimbat ac. Cuprins concentric pe o romanta fara ecou acustic, cel putin in randurile populatiei.
Cetateanul s-a obisnuit cu saracia lucie, precum tiganul cu scanteia. El nu stie despre limite si intervale macroeconomice, investitii - ce oricum sunt sublime in retorica politicianista, dar lipsesc din orice apel de bun simt.
Astfel, expunerile verbale mitraliate sacadat de catre primul ministru devin peroratii in pustiu si fara fond. Chiar daca seful Cabinetului invoca intelepciunea populara ("paza buna trece primejdia rea"). Pericolul o fi existand, insa pe unde se gaseste scutul acela providential? In niciun caz la Palatul Victoria.
Locuitorii Romaniei stau de ani buni sub acel cinic scapa cine poate. Programul financiar national pentru anul viitor este descris de catre seful Executivului ca fiind unul cantonat intre patru imperative: prudenta, responsabilitate, investitii si locuri de munca.
Asemenea careu de propuneri suna ca la cartea unui economist sadea, scolit pe la celebrele stabilimente de profil ale Occidentului. Doar ca la noi este subred din nascare, fiind sub comanda unei sumedenii de variabile, iar patrulaterul cu pricina risca sa se transforme oricand intr-un cerc vicios.
Sa luam pe rand liniile de ruta pe care si le-a propus Guvernul in functiune. Precautia in administrarea dotei are valabilitate diferita in sens, forma si continut. Cand vine vorba de cheltuieli ca ofranda curtii supreme de partid si de stat, baierile pungii sunt amplu dilatate.
Sumele colosale irosite pe proiecte si indeletniciri paguboase au devenit strofa suplimentara la imnul de stat. Nici vorba de batut cepul l
