Dupa amanari carora le-am si pierdut numarul, scandaluri si proteste unul mai expresiv ca altul, Camera Deputatilor a adoptat, saptamana trecuta, legea privind cainii vagabonzi.
Alesii nu au avut insa curajul unei decizii radicale, in niciuna dintre directiile posibile. S-au spalat pe maini de problema, pe care in loc sa o rezolve au pasat-o autoritatilor locale.
Caci iata ce spune textul noii legi: maidanezii vor fi stransi de pe strada si daca in termen de 30 de zile nu vor fi adoptati, iar primariile nu vor avea bani sa ii tina in adaposturi s-ar putea sa fie eutanasiati. Eutanasierea acestora se va putea realiza dupa ce autoritatile locale consulta populatia prin sondaje de opinie, referendumuri sau adunari.
Cum adica adunari? Cine o sa le convoace, cum se va vota, care va fi relevanta lor? Si ce o sa facem daca intr-un cartier adunarea cetatenilor va fi pentru eutansiere si in altul impotriva? Iubitorii de animale vor cara cainii cu plasa si portbagajul din cartierul criminal in cel salvator.
Iar cei terorizati de patrupede vor face traficul invers, iar pe granita vor avea loc adevarate lupte corp la corp. Si cand adaposturile pentru animale sunt o solutie atat de banoasa, ce altceva vor hotari consilierii locali decat sa se asigure ca ele vor fi tot timpul pline, ca si buzunarele multora dintre ei?
In ceea ce-i priveste pe iubitorii de animale, rar am vazut atata isterie si absurditate ca in prestatiile lor. Ce ne propun ei? Nici mai mult nici mai putin decat sa lasam cainii pe strada. Pe cei care nu sunt agresivi, desigur. Si cum ii selectam pe cei agresivi de cei neagresivi?
Toti cainii pot deveni agresivi daca sunt foarte flamanzi, daca sunt bolnavi sau se simt amenintati, iar momentul in care se intampla acest lucru este imprevizibil. Exista cazuri in care si caini crescuti in casa au r
