Pentru romanul de rind a devenit o normalitate, el stie ca nimic nu se poate misca daca nu dai, iar cei care au acumulat averi imense din coruptie, mai ales din afaceri cu statul si functionarii sai, au devenit persoane publice ascultate, staruri, personalitati de referinta, modele.

Ziarele, revistele, jurnalele de actualitati ale televiziunilor sint pline de informatii privind acte de coruptie, politicieni, magistrati, functionari corupti, retele de delapidare etc. Un barbat care a asistat, nu de mult, la ceremoniile de canonizare a Mitropolitului Andrei Saguna i-a strigat presedintelui, in momentul in care acesta parasea Catedrala Mitropolitana din Sibiu: "Opriti coruptia din tara!". Sa se fi gindit ca numai Domnul mai poate stavili fenomenul, cum a incercat odata Voda Cuza? Un faimos jurnalist american de investigatii, Greg Johnson, dupa ce viziteaza Romania, scrie: "Coruptia nu este tinuta sub control, multi muncitori calificati au emigrat si salariile sint mici - aproximativ 500 de dolari pe luna" („Romania Libera" din 31 oct.). Istoricul Neagu Djuvara, intr-o dezbatere televizata, indemna educatorii sa invete copiii, inca de la virsta frageda, odata cu literele alfabetului si cele patru operatii, sa urmeze preceptul "Sa nu furi!". Profesorul Septimiu Chelcea, intr-o carte de succes, publicata acum citiva ani, constata ca frauda (copiatul) a devenit o practica curenta printre studenti si uneori si printre profesori. Nici unii, nici altii nu se simt vinovati, nu-i incearca nici o rusine. Recent, ziarul spaniol "El Pais" scrie ca Romania traieste cu spatele la Schengen, contrabanda si coruptia, traficul ilegal impiedica aderarea. Eforturile autoritatilor de a stopa fenomenul sint sterile, asa se vede din afara. Am ales doar citeva exemple din realitatea noastra imediata, coruptia pare sa se fi instalat ca o constanta, ca o normalitate in viata noastra social