Favorizarea unuia dintre copii creează o competiţie permanentă între fraţi, care nu se stinge nici la maturitate. Cel dezavantajat va ajunge un partener de viaţă dificil şi-i va fi greu să lege prietenii. Sursa: SHUTTERSTOCK

Majoritatea părinţilor admit cu greu că au o afinitate faţă de unul dintre copii. Se simt vinovaţi când, conştient sau nu, îl favorizează pe cel preferat, mai ales că fratele "de pe locul doi" simte această diferenţiere.

Preferinţa faţă de unul dintre copii nu este anormală, susţin psihologii, însă nu trebuie arătată sub nicio formă. Altfel, fratele sau fraţii celui preferat se vor simţi respinşi de familie şi vor avea comportamente care-i vor revolta pe părinţi.

Psihoterapeutul Anda Păcurar spune că, de regulă, copilul care ajunge febleţea unuia dintre părinţi este fie cel mai vulnerabil dintre fraţi, fie cel în care părintele se regăseşte mai mult.

O altă condiţie poate fi sexul copilului. "În trecut, familiile valorizau mai mult băieţii, acum tendinţa s-a schimbat şi parcă sunt valorizate mai mult fetele", a observat psihoterapeutul.

Ce se întâmplă când copiii nu se simt valorizaţi în familie

O greşeală frecventă pe care o fac părinţii este faptul că îşi exprimă clar preferinţa în faţa copiilor, crezând că în felul acesta îl stimulează pe cel de pe locul doi. În realitate, nu fac decât să-l descurajeze.

"Copiii au nevoia să simtă că aparţin familiei, că sunt apreciaţi, şi, atâta timp cât simt asta, se comportă firesc. Dacă, însă, nu au această certitudine, apar atitudinile exagerate, prin care, de fapt, ei cerşesc atenţie", arată specialistul. Aşa se instalează aşa numitele comportemente autodistructive: rezultate slabe la şcoală, comunicare deficitară, respingere, dificultatea de a lega prietenii, izolare.

Gesturile nepotrivite, venite, de fapt, din d