Nemaiavând argumente logice spre a-şi susţine politica economică bearcă şi, în consecinţă, măsurile de jupuire la sânge a populaţiei, Puterea apelează, în disperare de cauză, la singurul limbaj pe care- l mai ştie. Şi prin care speră să înăbuşe în faşă, prin intervenţii disproporţionate sau chiar abuzive, orice tendinţă de protest. Limbajul bâtei agitate ameninţător de haidamaci de la jandarmerie, înfăşuraţi în harnaşamente în care poartă sprayuri lacrimogene şi paralizante, ba şi pistoale în stare să găurească şi o scândură, dacă ne amintim că instituţia a anunţat acum un an, între alte mijloace de descurajare, achiziţionarea a 5 milioane de cartuşe de război, nu doar bile de cauciuc. Au fost, în ultima vreme, câteva întâmplări care pun pe gânduri şi lasă impresia că din cazărmile de la Băneasa şi din celelalte ale Jandarmeriei încă n-a dispărut virusul lăsat acum 22 de ani de foştii locatari, trupele de securitate, virus perpetuat de ofiţerii de pe atunci, care nu au prea înţeles că nu mai servesc un om, ci un popor.

La Timişoara, participanţii la un miting autorizat l-au deranjat pe Boc, care avea o şedinţă cu ciracii săi. Oamenii n-au spart geamuri, n-au aruncat cu pietre, dar bannerele pe care le purtau nu conţineau calde mulţumiri adresate guvernanţilor, iar vreo doi chiar coborâseră de pe bordură. A fost destul pentru ca jandarmii să-i înhaţe şi să-i înghesuie în dubă, spre a fi drastic amendaţi. În urmă cu zece zile, la Bucureşti, un tânăr, doar unul, s-a dus în Bucureşti pe treptele de lângă Intercontinental şi a început să vorbească de unul singur, întrebând cu voce tare unde se duc banii ţării. Fie spus, aşa cum face câte un londonez care, în Hyde Park, se urcă pe o lădiţă şi ţine un discurs contra Coroanei şi a Guvernului, fără să păţească ceva. La noi, a apărut imediat un camion de jandarmi, iar un comando l-a şi umflat, întocmindu- i un proces