Bradul este un copac-simbol, încărcat de magie şi cu o simbolistică bogată, care se regăseşte în nenumăratele legende ce i-au însoţit existenţa de-a lungul secolelor. Astfel, se povesteşte că, în secolul al VII-lea, un călugăr din Devonshire (Anglia) trăia rugându-se cu devoţiune lui Dumnezeu. Locuitorii zonei îl respectau pentru credinţa sa şi veneau adesea în chilia călugărului, pentru a se confesa sau pentru a se ruga alături de monah. Călugărul îi iniţia cu răbdare pe enoriaşi în credinţa străbună şi folosea în predicile sale anumite simboluri, pentru ca oamenii să înţeleagă mai bine rostul acesteia. Astfel, pentru a ilustra Sfânta Treime folosea un brad (forma triunghiulară). În secolul al

XI-lea, credincioşii mar­­cau sărbătorile de iarnă cu brazi (invocând credinţa că acel pom veşnic al cunoaşterii binelui şi răului nu putea fi decât un copac veşnic verde, precum bradul) aşezaţi în faţa caselor, pe care îi împodobeau cu mere (care evocau fructele interzise din Rai) şi prăjiturele în formă de înger (ca semn al iertării între oameni). În vârful bradului aşezau o stea (ca semn de speranţă în revenirea pe Pământ a lui Iisus). În seara Crăciunului, oamenii acelor timpuri aprindeau focuri şi lumânări, care, în credinţa lor, reprezentau lumina credinţei adusă de Mântuitor la întâia sa întrupare pe Pământ. Vremurile acelea mai trăiesc doar în legendele tuturor popoarelor lumii, iar la români dăinuiesc şi în zilele noastre în mediul rural. Orăşenii cumpără brazi tăiaţi sau în ghivece, îi împodobesc după "trendurile" contemporane şi chefuiesc după "modele europene". Doar copiii stau vrăjiţi lângă brad şi trăiesc intens toate basmele spuse de bunicii lor cu referire la sărbătoarea magică a Crăciunului. Copiii cred cu încăpăţânare că, în seara de Crăciun, le stau alături zâne, Feţi-Frumoşi, îngeri şi că Moş Crăciun tocmai a plecat către ei cu daruri.

Brad