Străduţele foarte înguste, unde maşinile pot trece cu greu unele pe lângă altele, treptele care duc spre puncte turistice importante, desenele de pe pereţii îmbătrâniţi, oamenii simpli care îşi atârnă hainele la uscat, chiar acolo, la ferestrele vopsite demult, semne de circulaţie care nu mai înseamnă neapărat mare lucru, restaurante specifice (Grelhadores), unde se mănâncă mai ales peşte la grătar, chipuri primitoare, copii strigându-şi bucuria şi turişti, întotdeauna mulţi turişti.
Mai ales seara, acest loc se umple de tineri şi mai ales de curioşi care vor să înţeleagă de ce Alfama e trecută în toate ghidurile turistice şi vor să cunoască această parte specifică a capitalei portugheze, în care cetăţenii de rând sunt mai naturali ca oriunde. În Alfama nu există protocol, lucrurile merg de la sine, paşii coboară, parcă, singuri spre orizonturi complexe. Din magazinele modeste se pot cumpăra suveniruri, pe stânga şi pe dreapta spectacolul vieţii are reprezentaţie gratuită, zgomotele se amestecă firesc, totul pare dezordonat şi, totuşi, toate au rostul lor.
Fie că se merge spre Castelul Sao Jorge, fie că se coboară spre râu, plimbarea prin acest cartier e plină de farmec. Numele său, de origine arabă, rămâne în memoria tuturor celor care i-au călcat piatra cubică, mirosul de peşte proaspăt fript se întipăreşte pe bumbacul tricourilor obosite, treptele abrupte dau senzaţia că ascund mari secrete, iar liniile haotice, desenate neglijent pe pereţii clădirilor fragile, par acolo dintotdeauna. Cele mai bune restaurante unde se ascultă muzică fado sunt localizate în Alfama. Numite „Casas de fado”, acestea au oferte tentante pentru romanticii care caută mereu în artă puţină lumină.
Străduţele foarte înguste, unde maşinile pot trece cu greu unele pe lângă altele, treptele care duc spre puncte turistice importante, desenele de pe pereţii îmbătrâniţi, oam
