Logoul NBA, unul dintre cele mai faimoase din lume, a fost realizat de Alan Siegel. În 1969, el a zărit o poză a lui Jerry West, jucătorul lui Los Angeles Lakers. De atunci, o tot privim!
Nu mai poate! Gata! S-a săturat! Îi pică ochii în gură! Dă-o dracului de siglă, are trei luni de cînd lucrează la ea! Da’ ce, e Gioconda? OK, trebuie să iasă ceva de calitate, dar nici chiar aşa! A băut arbori întregi de cafea, a dormit cam patru ore în medie pe noapte, sau pe zi, că nici nu mai ştie, a ras toata producţia de havaneze pe un an…
Uite, aici, da, exact acolo, s-a aşezat şmecherul ăla, John Walter Kennedy, comisarul NBA, picior peste picior. Cel mai sec om din lume. “Alan, să te păzească cine vrei tu dacă nu-mi scoţi ceva miez! Am nevoie de o siglă, de un logo «ţîţă de mîţă». Inteligibil de pe Marte, lizibil de pe Uranus. Să aibă spiritul american în el, dar fără se te agăţi de un jucător anume! Eu zic că nu-i mare brînză, eşti băiat iscusit, te descurci!”. Aşa i-a zis şi l-a apucat, părinteşte, de o falcă. Ura gestul ăsta!
Mister Logo
Ideea era simplă. De fapt, ideile. NBA avea nevoie de o identitate. Pornise la drum cu vreo două decenii în urmă, acum era 1969, dar nu se regăsea. Avea nevoie de un logo şmecher, uşor de recunoscut. Mai mult, nişte nebuni puseseră la cale, de vreo două sezoane, o ligă paralelă, American Basketball Asociation, yankeul de rînd nu mai ştia care e NBA, care e ABA, care… Tot el, Alan Siegel, făcuse şi sigla Major League Baseball, simbolul SUA. Tot el, Alan Siegel, trebuia să creioneze ceva şi pentru baschet. Aşa-i ceruse Kennedy, trebuia să scoată cămaşa pe undeva.
Corect, dar pe unde? N-o putea copia pe cea din MLB. Trebuia să aibă culorile americane, dar să nu se refere la un singur jucător, să nu atragă sute de mii de antipatii, ci milioane de simpatii.
Era vreo 11 noaptea. Muiase degetul în gură, se p
