Cu scurt timp in urma, ministrul roman de Finante anunta ca negociaza cu FMI. Desi Ministerul Muncii va primi cea mai slaba alocare de la buget pe anul viitor, Gheorghe Ialomitianu incerca sa strecoare un ton optimist situatiei foarte dificile cu care se confrunta angajatul roman.
Astfel, a afirmat ca este posibil ca Fondul sa accepte o majorare a salariului minim brut pe tara, de la 670 la 700 de lei, insistand pe ideea ca un asemenea demers ar fi justificat.
Scepticismul se afla la el acasa in asta tara, incat este aproape neverosimil ca un slujbas sa mai viseze la un adaos la leafa. Spectrul somajului constituie primul cosmar la care gandul il conduce. Alocarea acestor 30 de lei suplimentari devine foarte putin credibila in contextul anuntat de catre acelasi Ialomitianu.
Cheltuielile aferente necesita un efort aditional estimat la aproximativ 31 de milioane de lei in 2012, aici intrand si marirea indemnizatiilor de merit in sectorul bugetar. Iepurele din joben ar putea sa apara doar prin strangerea de contributii pe singurele cai posibile, de la angajat si angajator concomitent. Evident, din mediul privat.
Adica tocmai din structura singurei piese de rezistenta ce mai sustine sandramaua economica. Banii astfel obtinuti insumeaza cam 63 de milioane de lei. Dublu prin urmare, deoarece se preiau de la doua robinete.
Tocmai de aceea, spusele ministrului nu beneficiaza de suficienta credibilitate. Intai de toate, cele aproape 150 de taxe si impozite cu care e "gratulat" intreprinzatorul roman nu-i prea mai ofera putinta de a fi galanton. Apoi, orice propunere, daca nu e ucaz, il sperie pur si simplu.
Cu atat mai mult cu cat demnitarul mentionat a cugetat cu voce tare ca ar fi bine ca acele cateva zeci de lei adaugate salariilor sa functioneze si in mediul de afaceri cu proprietar, altul decat statu