„Adevărul“ vă prezintă modurile prin care în culisele sistemului se pregătea debarcarea Ceauşeştilor.

Serialul „Misterele Revoluţiei" a aprofundat, în episoadele precedente, şi va mai aprofunda! o latură mai puţin dezbătută a evenimentelor din decembrie 1989: metodele şi oamenii prin care Securitatea a acţionat în zilele Revoluţiei. Securitatea a grăbit prăbuşirea lui Ceauşescu prin mutările făcute în dimineaţa de 22 decembrie şi trimiţându-şi oamenii la Televiziune pentru a se infiltra în noile structuri de putere.Continuăm cu istoria lui Marian Mierlă, care întăreşte ideea că în spatele slugărniciei faţă de Ceauşescu, Securitatea avea pregătită în mânecă şi cartea trădării.

Adrian, un personaj misterios

În primăvara anului 1989, Marian Mierlă, în prezent profesor universitar, avea 29 de ani. Era paznic la Muzeul de Artă din Bucureşti şi totodată student la Politehnică. Frecventase până atunci diverse cercuri literare în care trena o opoziţie timidă faţă de dictatura ceauşistă, iar cu un an înainte, beat fiind, intrase în vorbă cu Nicolae Carandino, fost lider ţărănist, pe care îl întrebase ce ar putea să facă împotriva regimului. Carandino a crezut că Mierlă e omul Securităţii şi încearcă să-l provoace, aşa că a preferat să tacă.

Nu se ştie dacă aceste aşa‑zise antecedente au avut vreo legătură, dar cert este că, după o vreme, Marian Mierlă a fost abordat în muzeu de un personaj misterios care s-a recomandat Adrian. „Adrian era un tip care venea la conferinţele despre artă care aveau loc săptămânal în muzeu, nu era singurul cu care vorbeam.

Ne-am împrietenit, era un tip foarte deştept, cu peste 10 ani mai mare ca mine. Niciodată nu s-a prezentat complet, nu mi-a spus ce făcea. Discuţiile cu el au început în primăvara lui '89, când eu îl cunoşteam de aproape un an, venea pe acolo, mai vorbeam de diverse, mai beam o bere.