Montarea „Requiem. Nu ştii nimic despre mine" a adunat în acest weekend la Teatrul Odeon un număr record de spectatori atraşi atât de numele lui Răzvan Mazilu, un adevărat un star al dansului nostru, cât şi de „mobilul" evenimentului: un spectacol umanitar pentru victimele cutremurului din Japonia.

Deşi au trecut câteva luni de la tsunamiul devastator de pe 11 martie, tragedia Japoniei este în continuare vie cu atât mai mult cu cât chiar în zilele premergătoare premierei spectacolului această ţară greu încercată a mai fost zguduită la propriu de câteva ori. Aşa se face că mulţi spectatori, pe lângă biletul de intrare cumpărat, au simţit nevoia să mai facă donaţii chiar în foaierul teatrului, fie în bani, fie cumpărând aranjamente florale ikebana sau origami, mici obiecte de artă din hârtie create de pasionaţi. Sumele obţinute vor fi direcţionate către Fondul de Asistenţă pentru victimele dezastrului din Japonia, deschis de Fundaţia JTI.

Mărturisiri complete

Spectacolul creat de Răzvan Mazilu şi de Motoko Hirayama, pe muzica lui Karl Jenkins, vorbeşte despre speranţă şi despre puterea de a te ridica de la pământ după ce viaţa ţi-a aplicat o necruţătoare corecţie. Prin faptul că o balerină japoneză dansa alături de un coleg român „statementul" producţiei era clar de la bun început: prin acest show atât de atipic, creat de la distanţă de doi artişti care nu se cunoscuseră niciodată-n viaţa lor, se clădea o punte culturală şi umană între două lumi diferite ca două planete: România şi Japonia. Dincolo însă de importanta latură caritabilă a evenimentului, spectacolul s-a dovedit a fi o curajoasă confesiune despre perisabilitatea vieţii artistului.

Cu o sinceritate dezarmantă, personajul interpretat de Răzvan Mazilu, un balerin venit să dea o audiţie, a povestit cât e de greu să fii dansator ajuns la venerabila vârstă de 37 de ani, când toţ