Hariclea Darclée a cunoscut gloria. Au admirat-o Puccini, Saint Saëns, Mascagni, Massenet. Era frumoasă, avea voce unică şi era o perfectă femeie de afaceri. În 1911 era socotită de presă uluitoare: o minte intelectuală, un suflet ardent, o inimă pasionată, o femeie prea frumoasă, o femeie de lume, o mare artistă – cadenţa marii glorii unanim recunoscute.
Cam prin acest timp, un impresar, Beccario, îi oferea un angajament la Buenos Aires. Darclée, cu un instinct feroce, refuză. Condiţiile nu erau cele obişnuite – adică de obicei însemna reprezentaţie extraordinară şi plătită la fiecare spectacol, dar acest Beccario îi oferea 20.000 de franci avans la Milano, adică la plecare, urmând să primească la venire restul de 20.000 de franci, dar până la urmă a acceptat şi s-a suit pe vaporul „Re Vittorio”.
Când a ajuns la Buenos Aires, Beccario nu s-a arătat, deci nici cei 20.000 de franci nu i-a primit. După două zile a venit un trimis al impresarului, găinar, care a anunţat-o pe divă că primele trei spectacole sunt complet vândute. Era rugată să cânte şi să i se plătească per spectacol. Cu un simţ practic grozav, Darclée a realizat excrocheria, şi anume că Beccario dorea să-i plătească doar cele trei spectacole.
Drumul cu vaporul durase 15 zile pe mare.
Domnule Beccario, cum am venit, tot aşa mă voi întoarce! Tot cu „Re Vittorio”!
Şnapanul Beccario s-a văzut obligat să restituie costul biletelor. Sud-americanii, foarte plini de temperament, au agăţat scandalul cu pasiune.
Darclée, cu multă demnitate, dar foarte pricepută, a explicat escrocheria în marile ziare ale Argentinei – Diario şi La Razon: „Vorbesc publicului argentinian, care aşa de frumos m-a primit, pe care îl iubesc, dar iată faptele...”
Incidentul n-a rămas localizat în Argentina. Toate ziarele din Italia, Spania, Portugalia l-au crănţănit.
Şi cum se întâmplă şi în ta
