Un thriller politic în continuă desfășurare

“Referendum sau nu?” îl întreb pe tânărul care mă așteaptă la aeroportul Macedonia, unde am aterizat pentru a 52-a ediţie a festivalului de film. Cât timp am fost în aer, s-ar fi putut produce multe întoarceri de situaţie în acest tensionat thriller politic cu final neașteptat. Băiatul ridică din umeri și-mi răspunde cu o un fatalism dezarmant: “Nu știu și nici nu-mi pasă, oricum suntem terminaţi”. Mă urc într-un luxos Mercedes decapotabil, mașina oficială a unei manifestări din ce în ce mai sărace, care și ea, ca și restul ţării, a turat multă vreme niște motoare obosite ascunse sub o caroserie derutant de lucioasă. E ciudat să mă aflu aici în plină fierbere. De fapt, Grecia e ca o oala care a fiert îndelung și acum a rămas fără apă și se arde: miroase rău a pârleală.

Festivalul de la Salonic, unul dintre cele mai importante din Balcani, se luptă pentru existenţă de cel puţin 3 ani. Atunci, fosta directoare Despina Mouzaki a fost debarcată în urma unui scandal de corupţie, după ce i s-a imputat o gaură de 15 milioane de euro din bugetul public (s-a vorbit de deconturi în valoare de 30.000 de euro doar pentru sesiunile cosmetice ale doamnei) și a fost înlocuită cu Dimitri Eipides, reputatul selecţioner al festivalului de documentare din același oraș, unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai cinema-ului independent și low cost de pretutindeni. Resemnarea voluntarului care m-a întâmpinat la aeroport nu e decât un fragment dintr-un tablou mai sumbru: depresia a înconjurat ca un nor de pâclă orașul (nu ajută nici vremea bizar de mohorâtă). Sigur, în fiecare zi se fac demonstraţii, dar ele sunt sleite. Peste tot plutește o atmosferă de plumb. Macedonenii au nervii întinși la maximum și izbucnesc din orice, ca vânzătorul de la chioșcul de ziare care îmi spune că revista pe care-am cumpărat-o costa 7.40 și atun