Percepţiile şi reacţiile cetăţenilor români sunt tot mai distanţate de contextul general din UE. Cetăţenii români sunt despărţiţi de valorile europene care operează în spaţiul public, deoarece aplicarea politicilor europene în România este minimalistă şi deficitară.

După semnarea Tratatului de Aderare, efortul definitivării criteriilor aderării s-a concentrat doar asupra bornelor deficitare. Un comentariu la Eurobarometrul despre securitatea internă în UE (25 noiembrie 2011) constată că românii au un comportament „atipic", desigur, în comparaţie cu europenii. Mai corect ar fi să se spună că situaţia românilor este atât de diferenţiată de cea a europenilor, încât percepţiile şi reacţiile cetăţenilor români sunt tot mai distanţate de contextul general din Uniunea Europeană.

Faptul că românii percep corupţia, sărăcia, criza economico-financiară drept ameninţările cele mai mari la adresa securităţii naţionale şi că au o încredere mai mică decât media europeană faţă de măsurile luate la nivel naţional exprimă, în primul rând, evaluarea relaţiei cetăţeanului cu realităţile socio-economice din propriul stat şi instituţiile/autorităţile care au misiunea să ofere bunuri publice.

Românii în UE

Pe de altă parte, cetăţenii români sunt despărţiţi de valorile europene care operează în spaţiul public, deoarece aplicarea politicilor europene în România este minimalistă şi deficitară, neîntâlnindu-se convergent cu politicile publice locale, deci, neimprimând un „comportament european" actorilor interni. Desigur, elita românească şi guvernele României sunt primele responsabile pentru această situaţie, dar nu pot fi omise contribuţia „gardianului" tratatelor europene (Comisia Europeană) şi nici nepăsarea celeilalte instituţii comunitare, Parlamentul European. În ceea ce priveşte Consiliul, „politica" acestuia nu face decât să confirme sensul dera