Cunoscuta pianistă, în vârstă de 66 de ani, discipolă a legendarului Sviatoslav Richter, a susţinut ieri-seară un recital pe scena Ateneului Român.

Elisabeth Leonskaja, supranumită „ultima doamnă a şcolii ruse", a cântat pro bono aseară la Ateneul Român, banii de pe bilete fiind donaţi pentru renovarea acoperişului şi interioarelor Muzeelor Minovici. Pianista, care a concertat de-a lungul anilor cu toate marile orchestre ale lumii, a interpretat ultimele trei sonate compuse de Franz Schubert: Sonata nr. 19 în Do minor, Sonata nr. 20 în La major şi Sonata nr. 21 în Si bemol major. Leonskaja a ajuns în România sâmbătă, cu o cursă de Viena, iar interviul a avut loc la mai puţin de o oră de la aterizare.

S-a apropiat de Sviatoslav Richter cu care mai târziu a şi cântat, la scurt timp după ce debutase ca pianistă. După un concert-maraton când a interpretat două sonate de Beethoven şi-apoi Marea Sonată a lui Ceaikovski, Richter i-a spus: „Eşti pe drumul bun!".

„Adevărul": De ce v-aţi dorit să faceţi un gest de caritate pentru România?

Elisabeth Leonskaja: Fiindcă pentru orice lucru frumos e nevoie de un acoperiş. (Râde)

Ați ales pentru recital trei sonate de Schubert care durează fiecare câte 45 de minute, un tur de forță...

Sunt trei comori care se cântă, din păcate, prea rar. Creaţiile unui geniu. Trei piese complet diferite. Prima, Sonata nr. 19 în Do minor, exprimă admiraţia pentru Beethoven, iar celelalte se apropie de Bruckner, din punctul meu de vedere. Partea lentă din Sonata nr. 20 în La major este o chintesenţă a sufletului, în care putem găsi şi urme din Mahler.

Sunteţi recunoscută pentru forţa dumneavoastră, inclusiv fizică, de a interpreta partituri foarte grele. De unde vine această putere?

Din muzica pe care o interpretez. Nu joc fotbal. (Râde)

Aţi început să cântaţi la pian la vârsta de 11 ani. La c