Da, sintem o societate primitiva in sensul acesta, al denuntarii dementilor care pun in pericol vieti omenesti, si nu reactionam decit daca raul se "implineste", in loc sa actionam preventiv. In 2004, chiar de Paste, parca, eram in drum spre un prieten care statea intr-un bloc de linga gara. Tocmai trecusem pe sub podul spre Alexandru cind absolut din senin m-am trezit lovit cu pumnul in barbie de catre un tip. Il vazusem pe individ apropiindu-se impreuna cu un amic dinspre gara, dar cum am obiceiul sa umblu ingindurat si cum n-aveam nici cel mai mic indiciu de intentia violenta a unui pieton trecator, pumnul m-a prins total nepregatit, pur si simplu mi-a mutat falca, mi-a cazut geanta de pe umar si primul lucru pe care l-am simtit dupa citeva momente bune de perplexitate a fost ca-mi curgea si singe, pumnul dementului imi sparsese coltul buzei de jos. Apoi, dezmeticindu-ma, revenindu-mi din buimaceala, m-am intors dupa dementul care-si vazuse de drum ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat! Si ce-mi vazura ochii? Cum dementul o lovi pe o tinara care tocmai iesise si ea prin gardul spart din zona caii ferate de sub podul spre Alexandru! Tot cu pumnul, in plina figura, apoi isi continua drumul - exact ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat... Apoi disparu, impreuna cu „amicul" sau nepasator pe care nu-l tin minte sa fi vrut macar sa-l opreasca pe dementul umblator pe strada, disparu si dus a fost. M-am gindit si atunci, ma mai gindesc si azi: ce-ar fi trebuit sa fac? Sa ma duc dupa el? Ca sa ce - ca sa mai incasez niste pumni de la dementul cu capsa pusa care-mi era net superior din punct vedere fizic? Sa fi sunat la 112 (ma rog, pe atunci inca era alt numar pentru urgente, parca)? Ca sa ce? Ce sa le fi spus politistilor? Pentru ca nici macar nu apucasem sa-i vad fata trecatorului violent - pur si simplu nu stiu cum arata! Asa ca mi-am continuat drumul, consolindu-ma cu fa