Cu totii înţelegem între timp că Europa e în criză. Mai mult decât atât, nu se mai întâmplă însă în acest proces cognitiv pentru că, în fiecare săptămână – dacă nu zi – se vehiculează noi soluţii la această situaţiune.

Ce să mai înţelegem din Facilităţi de Stabilitate, Pacturi de Stabilitate, euro-bonduri sau obligaţiuni de mutualizare a datoriei, pârghii fiscale şi ratinguri de ţară?!... Şi dacă asta nu vă era îndeajuns, aflaţi că, mai nou, se discută în culisele europene despre nişte obligaţiuni de elită sau, mai cool, elite-bonds.

Dacă aveaţi impresia că această criză va determina o reformă profundă a Uniunii Europene – adică o distanţare de deciziile impuse populaţiei de birocraţi – vă înşelaţi amarnic. Soluţia birocraţilor e mai multă birocraţie, în această categorie înscriindu-se şi politicienii, nu numai tehnocraţii.

După ce cancelarul german Angela Merkel l-a strâns cu uşa pe agitatul preşedinte francez Nicolas Sarkozy şi l-a determinat să accepte public demersul de amendare a Tratatelor europene – renunţând în acelaşi timp şi la pretenţia de sporire a rolului jucat de Banca Centrală Europeană – doamna de fier, se pare, discută şi despre diviziunea actualei Zone Euro.

Conform unor informaţii vehiculate de presa germană, un plan de ieşire din criza actuală ar fi introducerea unor emisiuni de obligaţiuni comune, dar doar pentru şase state europene care încă îşi menţin ratingul maxim de ţară (AAA). Ar fi vorba despre Germania, Finlanda, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Austria. Titlurile de stat comune ar urma să finanţeze nu numai datoria curentă a acestor ţări, ci ar oferi asistenţă şi altor state în dificultate. Sumele astfel obţinute ar putea fi vărsate în Facilitatea de Stabilitate sau în conturile Băncii Centrale Europene pentru achiziţionarea de obligaţiuni.

Acest nou tip de titlu mobiliar nu este acelaşi lucru cu lung spec