Convenţia matrimonială, care în limbajul obişnuit ar fi “contractul prenupţial” este prevăzută de noul Cod civil. Prin încheierea unei astfel de convenţii, soţii îşi pot separa bunurile, pot să prevadă dinainte soarta unor averi mari, moşteniri sau daruri de la părinţi. Vedeţi mai jos cum este reglementată convenţia matrimonială în Noul Cod Civil.
Noul cod civil prevede trei tipuri de regimuri matrimoniale:
1. regimul comunităţii legale,
2. regimul separaţiei de bunuri,
3. regimul comunităţii convenţionale
Alegerea unui alt regim juridic decât cel al comunităţii legale (care era singurul permis de lege până la intrarea în vigoare a noului Cod civil), se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale: practic părţile trec de la regimul comunităţii legale la regimul comunităţii convenţionale de bunuri sau stabilesc să aleagă regimul separaţiei de bunuri;
Convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut stabilit dinainte. Nerespectarea acestor dispoziţii se sancţionează cu nulitatea absolută a actului.
Se poate încheia:
- înainte de căsătorie (şi atunci va produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei);
- în timpul căsătoriei (şi atunci va produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei);
Obiectul convenţiei matrimoniale
- obiectul convenţiei matrimoniale îl constituie regimul matrimonial pe care soţii îl aleg ca alternativă la regimul matrimonial legal
- convenţia matrimonială se supune dispoziţiilor legale privind regimul matrimonial ales, cu excepţia cazurilor speciale prevăzute de lege; în caz contrar, convenţia devine nulă în mod absolut;
- prin convenţie matrimonială nu pot fi încăl
