După ani de presă, mulţi ziarişti au decis să se îndrepte spre domeniul comunicării. Tot mai mulţi jurnalişti renunţă la redacţii şi se retrag în birourile corporaţiilor. Motivele sunt asemănătoare, la fel ca şi modul în care văd acum presa din România.

Am găsit-o pe Mona Nicolici într-un birou cald dintr-o clădire de sticlă, unde creează campanii de responsabilitate socială pentru compania Petrom. A renunţat la televiziune şi a ales o direcţie total diferită, intrând într-o campanie electorală, iar apoi consilier în administraţia locală şi angajat în Ministerul Economiei pe partea de comunicare. Acum lucrează într-o companie petrolieră.

O decizie dificilă

Schimbarea de macaz a fost o decizie grea, „pe care orice ziarist o ia doar dacă este constrâns cu adevărat". Deşi nu mai are „acea independenţă a muncii de jurnalist, care îţi dă aripi", Mona Nicolici a avut multe de câştigat.

Acum se „joacă de-a jurnalistul" când lucrează la campanile Petrom despre care mi-a vorbit cu mândrie: „Mă enervez când oamenii din jurul meu nu ştiu să pună acele întrebări care trebuie să obţină acele răspunsuri şi îmbrac de cele mai multe ori haina de jurnalist, şi fac eu interviul. E ca un concert frumos pe care îl vezi după o muncă grea."

„Observatorul", jurnalul de ştiri al postului Antena 1, pe care l-a prezentat ani întregi, i-a rămas la inimă. Au fost mulţi ani în care se trezea noaptea şi i se făcea dor de studioul de emisie. „Mi-e dor de starea magică pe care o ai în momentul în care intri în direct. Este o stare de emoţie, de teamă, de sentimente amestecate care mie îmi dadeau aripi. Eram altcineva. Era o stare de energie pe care nu am mai regăsit-o niciunde, nicicând."

Ar vrea să fie altfel lumea presei ca să se poată întoarce. „Presa nu mai serveşte publicului ei, de foarte multe ori e condusă de alte interese pe care şi l