Din cei 25.000 de ţigani trimişi de mareşalul Antonescu în Transnistria, doar 11.000 au supravieţuit, susţine istoricul Viorel Achim. Cei mai mulţi au murit de foame, de tifos, de frig. Supravieţuitorii s-au întors în ţară în 1945.

Imaginaţi-vă harta României cu Basarabia şi Transnistria alipite. Suntem în 1942, când regimul Antonescu deporta ţigani peste Prut, iar regiunea Transnistria era administrată de români. Din cei 25.000 de ţigani deportaţi atunci în Transnistria, doar 11.000 au supravieţuit, potrivit istoricului Viorel Achim, care s-a dedicat unui proiect de cercetare privind deportarea ţiganilor. „Au trăit acolo în condiţii inumane, locuind în bordeie de paie, fără haine pe ei. Au murit de foame, de frig, au fost supuşi unui regim de muncă forţată. Foarte mulţi dintre ţigani s-au îmbolnăvit atunci de tifos, murind după prima iarnă petrecută în Transnistria. Au fost vaccinaţi de medicii evrei mult prea târziu, după ce majoritatea deja se îmbolnăvise", povesteşte istoricul.

Acest episod din istoria României a fost prezentat săptămâna trecută de istoricul Viorel Achim, care va publica o carte despre deportarea ţiganilor în Transnistria, anul viitor. „Sunt multe poveşti despre ţiganii din Transnistria, inclusiv de dragoste. Există o mulţime de documente în arhive şi cine s-ar încumeta ar putea produce chiar şi un film", spune el.Săltaţi de acasă doar cu ce aveau pe ei

Deportarea romilor în Transnistria a început la 1 iunie 1942, întâi cu grupurile nomade, apoi cu romii numiţi „sedentari". Condiţiile de existenţă în Transnistria au fost foarte dure. Deportaţilor nu li se distribuia hrană suficientă, iar ei nu şi-o puteau procura. Raţia prevăzută de Guvern nu era respectată, iar uneori, nu se distribuia cu săptămânile. Nu se asigurau lemne pentru încălzit şi gătit, iar îmbrăcămintea era o mare problemă, mai ales că la ridicarea l