Socrate, primul mare spirit liberal al istoriei europene, l-a avut ca discipol pe primul autor al unei utopii totalitare, Platon. Cel putin asta crede Karl Popper, care argumenteaza convingator. Cred eu. De atunci, cu exceptii notabile (Kant, Franklin, Mark Twain etc., i-am ales la intamplare, credeti-ma, nu sariti cu completarea listei!), foarte multe minti stralucite cad, voit (cand sunt lichele), sau inconstient (cand sunt autisti) in “Capcanele istoriei”, cum suna titlul ultimei carti publicate de Lucian Boia. Ce e de facut? Cateva sugestii. Idei, propuneri, in nici un caz “porunci”. Nu sustineti decat idei, in nici un caz personalitatile care le promoveaza. Nu e nimic jenant in a sustine si, mai ales, in a aduce corectii, de pilda, unei initiative a presedintelui. Insa, daca initiativa respectiva e benefica societatii, nu inseamna nicidecum ca promotorul ei e “salvatorul natiunii”. Nu respingeti idei, din simplul motiv ca politicianul care le promoveaza este sau credeti ca este detestabil. Un exemplu. Cea mai buna varianta – in opinia mea – de lege a restituirii proprietatilor nationalizate ii apartine lui Dan Voiculescu. Da, e vorba de celebrul informator al Securitatii, cu numele de cod Felix, cel care a mai agonisit si cateva dosare penale pe rol. In ambele cazuri e vorba de una dintre erorile clasice de rationare: “argumentum ad hominem”. Eroare pe care ar trebui s-o cunoasca si s-o evite orice intelectual care se respecta. Ideologia este buna, cu conditia sa nu o iei prea in serios. Cred cu tarie in valoarea antreprenoriatului, caci istoria moderna o demonstreaza, insa liberalul din mine nu poate aplica stricta “selectie naturala” la nivelul societatii. Compasiunea aplicata nu ucide competitia. Dimpotriva. Generalizarea educatiei, adica sansa acordata “socialist” copiiilor saraci a condus, in cele din urma, la triumful capitalismului. Pe de alta parte,