Foto: Bogdan Chesaru / Intact Images Unul dintre cei mai importanţi oameni de cultură români, Nicolae Manolescu a împlinit ieri 72 de ani. La mulţi ani!
Nicolae Manolescu este un critic şi istoric literar român, cronicar literar şi profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (din 1997). A activat şi ca politician după Revoluţia din 1989. Ambasador al României la UNESCO şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (pentru al doilea mandat). În viaţă, cele mai importante, după ce e „scris în stele”, sunt alegerile.
Ce şi cât, din toate acestea, este domnul Nicolae Manolescu?
„Îmi place să mă consider profesor. Nici mai mult, dar nici mai puţin decât atât.”
Dacă ar fi să se mai nască o dată, unde ar trebui sa fie, ce ar trebui să fie, ce greşeli (n)-ar mai face şi de ce ar trebui să se mai nască undeva, cândva, Nicolae Manolescu?
„Nu-mi imaginez cum e să mă fi născut altădată şi-n alt loc. În ce priveşte greşelile, probabil că le-aş repeta pe toate.”
Suntem în anul de graţie 2111. Urmaşii noştri se uită la televizor, unde e programată o emisiune culturală de genul „In memoriam Nicolae Manolescu”. Ce i-ar plăcea să ştie despre domnia sa generaţiile care vin? Ce n-ar trebui să se spună/vadă acolo?
„Aş prefera să fiu de faţă.
Ce-ar trebui să se ştie, să se spună sau să nu se spună, voi stabili pe loc.”
Sa zicem că este protagonist într-un film SF şi are capacitatea să retrăiască, în timp real, cele mai frumoase trei amintiri (din orice felie a vieţii). Care sunt acelea?
„N-am nici o umbră de vocaţie actoricească, nu mă văd jucând într-un film. Şi nici care sunt cele mai frumoase amintiri nu pot să spun, pentru că sunt foarte multe şi mărunte.”
Ce iubea cel mai mult la 20 de ani, dar la 40, ce iubeşte cel mai mult azi?
„La 20 de ani, la 40 de ani, la 72 de an
