Problema câinilor fără stăpân de pe străzile României este una cu adevărat seculară. O demonstează un articol publicat de marele poet român Mihai Eminescu în Curierul de Iaşidin 26 nomebrie 1876. Textul respectiv a fost descoperit de scriitorul Andrei Pleşu, care a publicat un editorial pe această temă în Dilema Veche apărută pe 28 august 2008.

Iată ce scria Eminescu acum aproape 150 de ani despre câinii comunitari, în textul intitulat "Ce se întâmplă din nesupravegherea câinilor":

"D.N. Pascu, subprefect în ţinutul Dorohoiului, primblîndu-se pe uliţele Mihăilenilor, a fost muşcat de un cîine turbat. Idrofobia au cuprins fără scăpare organismul numitului mai sus, încît, cu toate silinţele amicilor şi rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din partea dlui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent.

Acest caz ne reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cînii în iubitul nostru oraş Iaşi, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iaşi şi Mihăileni, am întreba cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămîie neatinse imunităţile cînilor din oraş, cari cînd izolaţi, cînd doi cîte doi, cînd constituiţi în mici societăţi de voiagiu, se bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii lor bipezi. De aceea, pentru a evita o statistică specific ieşană a cazurilor de idrofobie, credem că nu greşim rugînd autorităţile competente a ordona o mai strictă mînuire a măsurilor pentru stîrpirea cîinilor de prisos"

Preluând problematica invocată în secolul al XIX-lea de Mihai Eminescu, Andrei Pleşu adăuga:

"Avem tradiţii. Şi le păstrăm pios...Carol I, proaspăt ajuns în noua (şi modesta) lui reşedinţă bucureşteană, tot cîini a văzut înain