Una e legea la Slatina, alta e la Râmnicu Vâlcea. Într-un fel arată adevărul văzut prin ochii magistraţilor de la Tribunalul Olt şi altfel din perspectiva celor de la Tribunalul Vâlcea, chiar dacă e vorba de aceleaşi fapte.

Se pare că ne-am cam obişnuit cu deciziile contradictorii din justiţie, mai exact spus, cu interpretarea diferită a aceleiaşi legi de către complete de judecată diferite. Prezentăm un exemplu de abordare şi aplicare a legii în funcţie de instanţa care judecă speţa respectivă.

La Tribunalul Olt nu e ca la Tribunalul Vâlcea

Sindicatul din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Olt înregistra, cu ceva timp în urmă, pe rolul Tribunalului Olt, o acţiune prin care solicita instanţei să constate că reducerea cu 25% a salariilor unui număr de 97 de membri de sindicat este ilegală şi să li se returneze acestora sumele reţinute în urma aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010. De precizat că unul dintre cei 97 de sindicalişti este domiciliat în judeţul Vâlcea şi, în consecinţă, cauza sa a fost declinată către tribunalul de pe raza acestui judeţ. Au apărut, aşadar, două dosare: unul cu nr. 324/104/2011 şi depus pe rolul Tribunalului Olt, iar cel de-al doilea - nr. 2024/90/2011 - pe rolul Tribunalului Vâlcea. Procesele, însă, s-au desfăşurat cam în acelaşi timp, diferenţă fiind numai între soluţiile pronunţate de cele două instanţe. Aceasta deoarece, în timp ce Tribunalul Olt a considerat că reducerea cu 25% a salariilor este legală şi temeinică, respingând acţiunea salariaţilor, Tribunalul Vâlcea, dimpotrivă, a promovat o hotărâre prin care a constatat că reducerea salarială cu 25% nu respectă prevederile legale, admiţând cererea de returnare a sumelor reţinute, respectiv obligând DSVSA la „plata diferenţei dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă şi salariul plătit