Vor trebui sa existe numeroase condamnari definitive in randul marilor suspecti ai neamului, desi nu asta e scopul si nici garantia unei justitii functionale, pentru ca majoritatea romanilor sa se simta in sfarsit aparati de legi si sa aiba sentimentul ca li se face dreptate. Cea mai importanta tema a unei democratii si semnul cel mai vizibil al unei societati sanatoase este independenta justitiei.
Fiind un subiect atat de complicat, care pana la urma nu poate fi niciodata transat definitiv de catre nimeni, in niciun sens, intrucat probele pe care ar trebui sa le prezinte sunt imposibil de procurat, in Romania inca exista credinta, destul de generalizata, ca dreptatea s-ar face la "comanda", legile ar functiona doar in interesul unora, iar unii ar fi mai egali decat altii.
Ultimele evenimente par a spune altceva. E ca si cum, deodata, justitia ar fi inceput sa functioneze independent, impartial si echidistant. "Ca si cum". E tentant sa crezi si sa speri la asa ceva, mai ales dupa ultimele retineri si arestari, pe cat de ispititor e sa iti pastrezi scepticismul. Daca nu uiti ca inca cele mai importante nume asupra carora planeaza suspiciuni si probe care-i incrimineaza sunt in libertate si chiar departe de orice investigatie a procurorilor, atunci nimic nu s-a schimbat.
Cine este ingaduitor cu Puterea si are simpatii doctrinare cu faptele lui Emil Boc si Traian Basescu isi poate spune ca arestarile de la Cluj sunt cel mai bun semn ca justitia actioneaza impartial. Da, se poate. Desi, am auzit deja de atat de multe ori formulata si repetata la infinit, cu mai mult sau mai putin talent, ideea ca de acum, gata, justitia a inceput sa functioneze independent si loveste impartial in toata lumea, incat e cel putin la fel de suspect.
Si pana acum cum a functionat justitia asta atat de independenta, daca doar de acum a inceput sa
