Din negura confruntarilor Primului Razboi Mondial vine amintirea unui fapt remarcabil petrecut la finele primului an de razboi.
Dupa cateva luni de lupte zadarnice si atacuri suicidale de-a lungul tarii nimanui, in care peste un milion de oameni si-au pierdut viata, soldatii germani, francezi si britanici, nesocotind ordinele, au aruncat armele si au celebrat sarbatoarea Craciunului impreuna.
In urma infrangerii germane in Prima Batalie de pe Marna, petrecuta intre 5 si 14 septembrie 1914, armatele Antantei si Puterilor Centrale au cautat sa se invaluiasca, dand nastere unor sisteme de fortificatii si transee ce ajung sa se intinda de la Marea Nordului pana la granita elvetiana.
Marile ofensive au lasat nenumarati morti de-a lungul tarii nimanui, tacticile invechite adoptate de comandanti fiind complet inutile in fata noilor inovatii tehnice in materie de armament.
O lupta pentru sufletul oamenilor
Cadenta si focul incrucisat al mitralierelor, precizia crescanda a artileriei, folosirea sarmei ghimpate, a aruncatoarelor de flacari sau a armelor chimice transformau orice atac intr-o baie de sange.
Totusi, proximitatea transeelor a creat un sentiment de familiaritate printre soldati, distanta coborand in unele portiuni ale teatrului de razboi chiar si sub 30 de metri. Se puteau auzi vocile oamenilor, cum glumeau pe seama razboiului sau cum isi jeleau camarazii ucisi. Cateodata isi adresau cuvinte de ocara.
In timp ce propaganda incerca sa dezumanizeze soldatul inamic, in transee se petrecea exact inversul. Indiferent de partea cui luptau, toti incep sa isi dea seama ca de fapt imparteau aceeasi soarta deosebit de cruda.
Transeele, intre viata si moarte
Traiul soldatilor era deosebit de aspru. Milioane de sobolani colcaiau, raspandind boli si infestand mancarea. Hole
