Morţii-vii care bântuie în Noaptea Sfântului Andrei au apărut din teama omului de rău şi din dorinţa acestuia de a-l ţine departe prin ritualuri.

În ziua de 30 noiembrie, creştinii îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei, apostol al lui Iisus Hristos şi patron spiritual al românilor. Data se suprapune, însă, cu o sărbătoare precreştină de origine geto-dacică, denumită Ziua Lupului sau Dionisiacele Câmpeneşti. O parte dintre ritualurile străvechi a supravieţuit şi s-a contopit cu obiceiurile creştine, rezultând o seamă de superstiţii şi de tradiţii specifice zilei, dar mai ales serii de Sfântul Andrei.

Astfel, se spune că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor. Strigoii ies din morminte şi bântuie gospodăriile, sug sângele oamenilor, fură „mana vacilor" şi „rodul livezilor" sau se întâlnesc la răspântii şi se bat cu meliţele şi coasele. Fie că sunt numiţi strigoi, moroi sau pricolici, spiritele rele invocate de aceste superstiţii aparţin unor morţi-vii, care ies din cimitir pentru a-şi bântui duşmanii, iar uneori chiar rudele şi prietenii. Strigoii se întâlnesc în trei nopţi deosebite: de Sfântul Andrei, de Sfântul Gheorghe şi de Sfântul Vasile. În popor, există credinţa că oamenii născuţi sâmbăta au un dar aparate: ei sunt singurii care pot vedea cum bântuie strigoii.

Inexplicabilul ne incită

Apariţia acestor spirite malefice este una specifică copiilor şi popoarelor primitive, spun însă specialiştii. Evident, credinţa este mai puternică la sate, acolo unde comunităţile trăiesc mai izolat de evoluţie şi schimbare, dar nici la oraş lucrurile nu sunt mult diferite, indiferent dacă o recunoaştem sau nu. Totul vine din temerile pe care le avem şi care sunt la fel de naturale ca şi dorinţele. „Gândirea noastră primară este una magică. Ne aşteptăm ca ceea ce vine «din afară» să ne influenţeze