Strigoi vii, strigoi morţi, pricolici şi alte arătări. Nişte entităţi ciudate, terifiante, pentru care omul a găsit mijloace pentru a le anihila: de la ungerea casei – a ferstrelor, a uşilor – cu usturoi până la înfigerea unui fier în inima mortului cosniderat strigoi, şi multe alte metode. Se apropie Noaptea Strigoilor, 29 spre 30 noiembrie.
„Credinţele despre strigoi sau moroi reflectă credinţa de nestrămutat a românilor în nemurirea sufletului şi în viaţa de după moarte”, spune profesorul Ion Ghinoiu în studiul dedicat strigoilor. „Raţionamentul pe care şi-l face ţăranul e simplu: dacă sufletele rătăcite au viaţă, cu atât mai mult cele fericite, ajunse cu bine în lumea de dincolo, trebuie să trăiască. Pentru el, totalitatea sufletelor oamenilor vii şi ale celor morţi se împart în lumea de aici şi lumea de dincolo.” În lumea de aici , oamenii intră prin naştere şi pleacă prin moarte; o socoteală foarte simplă. Lumea morţilor însă „este un sistem închis, cu intrări şi fără ieşiri”. Problema apare când nu toţi cei plecaţi de aici ajung dincolo, se arată în studiu. „Din diferite motive, unele suflete care nu sosesc după dificila călătorie de 40-50 de zile în lumea de dincolo se întorc şi fac rele comunităţii în care au trăit, în primul rând propriilor familii (strigoii sau moroii) sau aştrilor de pe cer (vârcolacii). Acestor suflete postume rătăcite li se asociază şi unele suflete ale oamenilor vii (pricolicii), care îşi părăsesc corpurile în anumite nopţi, fac rele consătenilor, după care se întorc acasă şi intra în trupuri înainte să se lumineze de ziuă.” Strigoii au fost împărţiţi de imaginaţia poporului în mai multe categorii, cea mai importantă categorisire ţinând de durata părăsirii corpurilor. „Strigoii, rusalii (iele) şi vârcolacii proveniţi din sufletele ieşite prin moarte definitiv din corp; pricolicii, suflete ieşite temporar din corpuri,
