Între alegerile din Tunisia şi cele ce tocmai se desfășoară astăzi în din Egipt, între înlocuirea regimului libian şi căderea celor yemenit şi sirian: Sunt grupările islamiste principalii câştigători ai primăverii arabe?

Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile. Aaron Zelin: În Egipt, armata şi Consiliul Suprem al Forţelor Armate (SCAF) sunt principalii beneficiari. De fapt, armata devine tot mai puternică, cu fiecare săptămână. În februarie, m-am temut de acest rezultat şi se pare că, deşi Mubarak nu mai e la putere, armata a rămas pe poziţii. Mă tem că alegerile din Egipt fie nu vor avea loc, fie vor fi amânate până când îşi vor pierde orice relevanţă, fie vor deveni o unealtă a armatei pentru cooptarea unor noi grupări şi nu vor fi niciodată libere sau corecte.

În cazul Tunisiei, până acum, într-adevăr, principalii câştigători au fost „islamiştii” cu toate că Ennahda este, probabil, unul dintre cele mai liberale partide islamice, luându-şi drept model partidul AKP din Turcia. Deloc de neglijat e faptul că au două partide seculare în coaliţie, ceea ce le va oferi un oarecare echilibru. În opinia mea, Tunisia se află cel mai aproape de a parcurge o tranziţie netedă către o democraţie legitimă.

Cât despre Libia, cred că este încă prea devreme să ne pronunţăm asupra principalului câştigător. Mai sunt multe jocuri de făcut şi multe detalii pe care nu le cunoaştem. Izbucnirea unui război civil sau tribal este, cu siguranţă, o posibilitate.

Eric Trager: Dacă ne uităm la triumful din Tunisia înregistrat de către partidul Ennahda şi la anunţul lui Mustafa Abdul Jalil de instituire a Sharia în Libia se pare că primăvara arabă va crea un teren propice islamiştilor, cel puţin pe termen scurt. Alte grupări, mai cu seamă liberalii, pur şi simplu nu s-au bucurat de popularitate. Dar este important să ne amintim că lib