Oricine poate să otrăvească apa potabilă a Braşovului.
La nici un kilometru de posturile de pază, gardul care împrejmuieşte lacul de la Tărlung este distrus. Se poate intra foarte uşor în perimetru, pentru a arunca pesticide sau otrăvuri în lac. Sunt necesare două ore până când otrăvurile sunt depistate la analize, timp în care apa ajunge la robinetele săcelenilor şi ale braşovenilor.
Barajul de la Tărlung asigură apa potabilă pentru municipiile Braşov şi Săcele, fapt pentru care este un obiectiv protejat sanitar. Panourile de avertizare afişează amenzi usturătoare pentru cei care deversează substanţe toxice, care se scaldă sau spală în albia lacului, iar gardurile ţin departe orice intrus. Asta doar în teorie, căci în realitate, la nici un kilometru de posturile de pază, plasele nu mai există. În amiaza mare, reporterul „Bună Ziua, Braşov!” a intrat prin plasa ruptă şi şi-a continuat drumul către lac. Ar fi putut să deverseze pesticide sau cianuri, doar aşa, de amuzament. Nici măcar „nu e nevoie de o cantitate mare”, a declarat Marian Poştoacă, şeful Uzinei de apă de lângă baraj.
Mai jos de baraj se află staţia de filtrare şi tratare a apei potabile. Fiind retehnologizată, are în dotare echipamente de filtrare şi anihilare a pesticidelor. Totuşi, „analizele se fac din două în două ore, astfel că este nevoie de două ore pentru ca noi să depistăm că apa a fost otrăvită. O dată deversate otrăvurile, în jumătate de oră, apa contaminată ajunge la robinetele săcelenilor, iar peste încă o oră curge în paharele braşovenilor”, avertizează Marian Poştoacă.
Situaţia nu e nouă, dar se poate transforma într-o zi într-o tragedie. Şi lacul de acumulare, şi staţia de epurare sunt prădate sistematic de vecinii de etnie minoritară din Gârcini. Forţele de ordine nu fac faţă.
Barajul Tărlung a fost construit în anul 1975 şi este amplasat la alti