După contribuţia practică la imaginea României ca ţară a corupţiei, Adrian Severin ne oferă şi o inestimabilă perspectivă teoretică asupra fenomenului. Sursa: EVZ

Potrivit parlamentarului european, corupţia este — nici mai mult, nici mai puţin — o formă a rezistenţei româneşti! Întrebat de ce nu-şi dă demisia în urma scandalului provocat anul trecut, când un grup de ziarişti englezi l-a acuzat de corupţie, tupeistul, care se erijează în ideolog al social-democraţiei, a replicat: "Prin rezistenţa mea, contribui la imaginea că România nu se lasă!"

Nu e prima oară când Adrian Severin îşi dă în petic. De la faimoasa secvenţă cu hidrogenul, până la lista invizibilă a ziariştilor turnători, omul a dovedit un imens talent de a trece dezinvolt prin situaţii care pe alţii i-ar fi dus la sinucidere. Plin de aplomb, agresiv, batjocorind ideea de onoare, Severin a deprins arta de apărare a sepiei: în caz de pericol, răspândeşte în jur cerneala rău mirositoare a neruşinării. Atenţionat că nu era cazul să vorbească tocmai el despre corupţie, Severin a replicat în stilu-i inimitabil: "Să spunem că aş fi vinovat, să spunem că sunt chiar condamnat — nu am dreptul la liberă exprimare? Chiar dacă opinia mea nu vă place, trebuie să trăiţi cu ea. Nu puteţi să mă excludeţi decât fizic."

Va să zică, vrem, nu vrem, ne convine, nu ne convine, dl. Severin ne obligă "să trăim" cu opiniile sale! Indiferent de ce crede poporul român, care a adus la guvernare un partid ce făcea mare caz de combaterea corupţiei, Severin afirmă ritos că oamenii din categoria sa nu pot fi izolaţi. Şi are dreptate. Ei nu sunt doar mulţi, ci sunt şi indestructibili. Vulpoiul Adrian Năstase, organizatorul din umbră al conferinţei lui Severin, la Fundaţia Titulescu, a lansat un balon de încercare. Dacă "testul Severin" ar fi fost trecut cu bine, ar fi însemnat că propriul său blazon p