Pentru Romania si pentru alte state-membre aflate in pozitii similare, clarificarile vor incepe chiar in acest an. Intentia franco-germana de a elabora rapid un Pact de Stabilitate intarit sugereaza ca va exista si o inasprire a conditiilor de acces. Urmatoarele luni ar trebui sa ne ofere mai multe indicii despre traseul Romaniei in Uniunea Europeana, pentru ca in prezent se face simtita o oarecare confuzie. Deocamdata, asistam la pataniile economiilor vulnerabile din zona euro si ne gindim ce ar trebui facut pentru ca Romania sa nu treaca prin asa ceva, dupa ce va adera - sau, cine stie, daca va adera la moneda unica. Ne intrebam daca accesul in clubul monedei unice va insemna cu adevarat o promovare in prima liga economica si politica a Uniunii, in conditiile in care insasi zona euro tinde acum sa se separe in doua divizii. Si lista poate continua, mai ales ca Uniunea pare obligata sa se reinventeze. Vom fi chemati, mai devreme sau mai tirziu, sa acceptam noi concesii, noi transferuri de prerogative dinspre Bucuresti inspre Bruxelles. Multe dintre aceste solicitari ne vor fi transmise sub forma unei noi foi de parcurs catre zona euro (indiferent cum va arata ea in viitor), pentru ca exigentele vor creste. Altele nu vor fi direct legate de proiectul monedei unice, dar vor insoti statutul de membru UE. In orice caz, vom fi confruntati cu transferuri de competente la care nu ne puteam gindi in 2007. Mai devreme sau mai tirziu vom avea un inventar complet al acestor masuri, pentru ca - o spun liderii de virf ai zonei euro - anul 2012 trebuie sa consacre revizuirea tratatului de la Lisabona. Intre timp, a devenit general acceptata ideea ca Uniunea ar trebui sa intervina si in acele aspecte ale economiilor statelor-membre care nu intra explicit in competentele autoritatilor de la Bruxelles. Pentru Romania, obisnuita cu monitorizarile externe, astfel de evolutii nu par ab