Semioticianul şi scriitorul Umberto Eco discută, într-un interviu acordat publicaţiei britanice The Guardian, despre noul lui roman, "Cimitirul din Praga", despre evoluţia cărţilor, dar şi despre fostul premier italian, Silvio Berlusconi.
"Scriu mai mult pentru masochişti"
Cea mai nouă carte a lui Eco (care împlineşte 80 de ani în 2011), "Cimitirul din Praga", a fost acuzată de antisemitism, însă el susţine că numai cititorii slabi pot înţelege asta. "Nu eşti responsabil pentru înţelegerea perversă a cărţilor tale. Preoţii catolici spun să nu le dai fetelor tinere "Madame Bovary", pentru că s-ar putea să le atragă ideea de adulter", explică semioticianul.
"Cred că o carte ar trebui să fie judecată la zece ani după ce a fost citită şi recitită. Am fost definit întotdeauna ca erudit şi extrem de filosofic, prea dificil. Apoi am scris o carte într-un limbaj simplu, "Misterioasa flacără a reginei Loana", care este una din cele mai puţin vândute cărţi. Probabil că scriu mai mult pentru masochişti. Doar unii editori şi jurnalişti cred că oamenii vor lucruri simple. Oamenii sunt sătui de lucruri simple. Ei au nevoie de provocări", mai spune Eco.
Cu o carieră de 30 de ani în lumea academică şi colaborări cu emisiuni culturale, Umberto Eco a început să scrie ficţiune "dintr-un accident". O prietenă i-a propus să scrie o carte poliţistă de mici dimensiuni, pentru o serie pe care o pregătea. El i-a răspuns că poate să scrie o carte de 500 de pagini şi să plaseze acţiunea în Evul Mediu. Aşa s-a născut "Numele trandafirului".
Totuşi, semioticianul crede că ar fi ajuns să scrie ficţiune şi fără această întâmplare. "Am avut întotdeauna o aplecare spre narat. Am scris primele povestiri pe la 10 sau 12 ani. Toate cercetările mele ulterioare au structura unui film poliţist", explică Eco.
Cărţile sunt "coridoarele minţii"
"Uneori, spun că urăsc "
