Un studiu realizat de Fundația „Romanian Angel Appeal” arată că informaţiile românilor despre autism se bazează mai degrabă pe mituri şi prejudecăţi. Gradul de informare este redus chiar şi în cazul profesorilor. Sursa: REUTERS

Rezultatele cercetării arată că gradul de informare al părinţilor dar şi al profesorilor/ educatorilor în ceea ce priveşte autismul este unul scăzut, dar în același timp bogat în mituri, de tipul: copiii cu autism „sunt agresivi”, „au retard mintal”, „refuză” să aiba un comportament normal, au simptome vizibile fizic precum, de exemplu „dimensiuni mai mari ale capului”.

Unde ar trebui să înveţe?

Conform studiului calitativ, cea mai mare parte a părinţillor consideră că este necesar să se testeze posibilitatea ca un copil autist să fie integrat într-o grupă/clasă normală. Doar în cazul unui eşec al încercării trebuie să se hotărască integrarea într-un grup special. În ceea ce privește integrarea copilului autist în unităţi de învăţământ normale, opiniile sunt polarizate. De cele mai multe ori, deși declară că este corectă incercarea de integrare, părinții disimulează ascunzând teama și nemultumirea legate de efectele asupra propriilor copii.

Respingere în şcolile de masă

Cele mai puternice bariere pe care participanţii consideră că le pot întâmpina familiile copiilor autişti în încercarea de a integra un astfel de copil în învăţământul de masă sunt: reticenţa din partea conducerii instituţiei de învăţământ/cadrelor didactice şi respingerea din partea copiilor normali şi a familiilor acestora.

De ce se tem profesorii?

Cadrele didactice au reacţii diverse în faţa copiilor cu autism, care se întind de la compasiune până la respingere. Respingerea este o reacţie ce vine atât din teama de a greşi în relaţia cu copilul, dar şi din teama că acesta îi va monopoliza atenţia, având drept urmări neglijarea sau ignorarea