Dragi români,

Mă aflu aici, în mijlocul vostru, al celor care cu sudoarea frunţii alinaţi setea şi pofta naţiunii prin producţiile record pe care le obţineţi an de an, dar cu precădere în ultimii trei, pentru că voi aţi rămas ultima speranţă de mai bine.

Ştiţi ce s-a întâmplat la Bucureşti, unde un partid în slujba căruia mi-am pus capacităţile creatoare şi competenţa acumulată în timp a avut o comportare ruşinoasă: nişte proşti tâfnoşi, care n-au condus vreodată nici măcar un scuter, au decis că locul meu nu mai este acolo. Au renunţat cu o inconştienţă vecină cu prostia la funcţia de cel de-al doilea om din stat pe care eu am exercitat-o cu pricepere şi măiestrie spre bine tuturor. Împinşi de la spate de un moşneag îmbătrânit în rele şi ranchinos peste măsură, pe care eu l-am tratat totuşi cu respect, nedându-l afară după ce am obţinut cu brio mandatul de şef al partidului, şi de un fost preşedinte arogant şi corupt, pe care l-am tolerat în ciuda “dosarelor grele” pe care le avea în spate, m-au aruncat în afara partidului ca pe o măsea stricată! În Senat, deasemenea, un răspopit care, pe deasupra mai e şi socrul actualului preşedinte şi pe a cărui fiică am trimis-o, cu toate riscurile de a se face de râs, la Bruxelles, să ne reprezinte în calitate de europarlamentar, a tras deasemenea toate sforile, şantajându-şi colegii de partid şi senat, pentru a obţine revocarea mea dintr-o funcţie pe care am servit-o cu respect şi devotament, lăsându-mă fără birou, secretare, bodyguarzi şi şofer, ca pe ultimul parlamentar. Nesocotind înaltele sentimente ale acestui popor deosebit care mi-a dat cu entuziasm cinci milioane de voturi cu care ar fi trebuit să merg la Cotroceni, dacă unii dintre “colegi” – căci nu pot să le spun altfel, însărcinaţi cu monitorizarea votului, nu s-ar fi dus la culcare în loc să vegheze ca lucrurile să se desfăşoare în mod corect, aceşti i