Intenţia USL de a-l suspenda pe preşedintele Traian Băsescu indică o acută lipsă de imaginaţie a strategilor politici ai alianţei care îşi doreşte să guverneze după 2012.

Dacă, într-adevăr, USL va demara concret suspendarea şefului statului, pentru că până în acest moment nu s-a petrecut nimic din perspectiva procedurilor, atunci PSD şi PNL au o mare problemă în gestionarea campaniei electorale de anul viitor.

În primul rând, calendarul suspendării implică parcurgerea mai multor luni pe consumarea mai multor etape – este nevoie de prezentarea demersului în plenul Legislativului, de înfiinţarea unei comisii de anchetă parlamentară (care este ceva cu totul diferit de comisia anunţată de Victor Ponta ca fiind formată din opt reprezentanţi USL), de formularea practic a unui rechizitoriu, de deliberările Curţii Constituţionale şi, abia apoi, de votul ca atare al parlamentului asupra suspendării. Am enumerat toate aceste etape pentru a rememora paşii parcurşi la precedenta suspendare a şefului statului, în 2007, care s-au întins pe aproape jumătate de an – din ianuarie până în mai.

La prima vedere, se poate spune că USL ar marca puncte electorale în tot acest răstimp, dacă ar avea o platformă publică de la tribuna căreia să exulte în critici la adresa lui Traian Băsescu. Este doar o aparenţă însă, pentru că, de şapte ani, de când are biroul la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu a ajuns aproape un substantiv comun pentru discursul critic al PSD şi, în ultimii şase ani, şi pentru PNL. Iar în aceeaşi perioadă, Băsescu şi-a recâştigat funcţia de preşedinte de două ori – în mai 2007 şi în decembrie 2009. Consumarea imaginii publice a preşedintelui este o miză uşor de intuit, aşa cum şi suprapunerea acestei degradări în contul procentelor electorale ale PDL este, să zicem aşa, logică de alfabetar.

În acelaşi timp, eroarea tactică a USL în anunţarea î