Si noi, romanii, ca mai toate popoarele din Europa care se respecta, avem o noapte in care spiritele rele isi fac de cap daca nu se iau masuri de aparare. Este noaptea de 29 spre 30 noiembrie, noaptea Sfantului Apostol Andrei, ocrotitorul Romaniei.
Si decorul natural este gata pregatit sa atate vrajile si fapturile intunericului: vreme rea, ceata cat sa nu vezi omul din fata ta, copaci desfrunziti, vant rece, suierator.
Santandrei a fost o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei, cel despre care se spune ca i-a increstinat pe stramosii nostri si care, la vremea lui, trebuie sa se fi bucurat de mare respect.
Crestinismul a luptat cat a putut cu aceste eresuri dar, de-a lungul timpului, taranii au stiut sa impace vechile ritualuri cu credinta si asa au ajuns pana la noi basmele, legendele si obiceiurile pline de farmec si pitoresc.
Dintotdeauna, noaptea Andreiului a fost, in credinta populara, noaptea strigoilor, dar oamenii au folosit impotriva acestora cea mai buna arma avuta la-ndemana si-anume usturoiul, stiut fiind ca strigoilor nu le place mirosul de usturoi.
Pana spre mijlocul veacului al XX-lea, in Colinele Tutovei, tinerii organizau petreceri de pomina in noaptea de Sfantul Andrei, chiar daca se intampla in mijlocul postului Craciunului, petreceri asemanatoare cu Revelionul.
Local, petrecerea se numea Noaptea Strigoilor. Ca sa fie feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, inainte de lasatul serii, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea.
In popor, se credea ca in noaptea de Santandrei strigoii vii, oamenii care se nasc cu caita, coada - o vertebra in plus - sau din legaturi incestuoase, isi parasesc trupurile, fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie