Să pui Curtea Constituţională să constate neconstituţionalitatea propriei decizii – iată un paradox pe care numai juriştii PSD îl puteau produce.
„Sper să fie o mişcare politică atât de inteligentă şi de subtilă, încât să nu-mi dau eu seama acum". E tot ce-a putut spune Sergiu Andon în favoarea juriştilor PSD care l-au executat pe Mircea Geoană. Bătrânul avocat ştie ce spune. Dacă politic a fost un gest încă de discutat, jurdic a fost unul de o desăvârşită naivitate.
E aici o coincidenţă hazlie: atât Geoană, cât şi duşmanii săi din PSD invocă acelaşi document atunci când atacă la Curtea Constituţională evenimentele de la Senat. E vorba de decizia 601 din 2005 a aceleiaşi Curţi. Numai că fiecare dintre părţi ia din decizie doar ceea ce îi convine şi omite să o citească în ansamblul său, ca să-i înţeleagă şi litera, dar şi spiritul.
Decizia 601 a fost dată când Alianţa DA a vrut să modifice regulamentele parlamentare astfel încât să-i poată schimba prin simplă voinţă politică pe preşedinţii Camerelor, Năstase şi Văcăroiu. Cei doi fuseseră aleşi în fruntea Camerelor înainte ca Traian Băsescu să atragă de partea sa UDMR şi PUR, cu care a format apoi o altă majoritate. PSD a atacat noile regulamente şi Curtea i-a dat dreptate. În esenţă, decizia conţine două enunţuri, iar Geoană şi juriştii PSD reţin, în funcţie de interes, doar câte unul dintre ele.
Primul enunţ, îmbrăţişat de Geoană, ar fi acela că un preşedinte de Cameră nu poate fi schimbat prin simplă voinţă politică, de câte ori se schimbă configuraţia parlamentară, ci doar dacă pre-există o faptă imputabilă celui vizat - ceea ce nu a fost cazul la el.
Al doilea enunţ, îmbrăţişat de juriştii PSD, spune că decizia de revocare nu poate fi formulată decât de grupul parlamentar care l-a propus şi care ar păstra dreptul exclusiv de a furniza şi succesorul. Astfel înarmaţi, juriştii PSD
