Poate din mimetism, după ce au văzut ce se întâmplă în Grecia, Spania, Italia, poate din plictiseală, o seamă de studenţi de la istorie au început joi să protesteze. Cum o minune nu ţine mai mult de cinci zile, luni seară mai erau vreo 30 de eroi.

O mână

Se anunţase în media că luni seara, în mai multe centre universitare, se va încerca o coordonare a revendicărilor şi o închegare a unei mişcări de protest. La ora şase, când trebuiau să se strângă "massele studenţeşti" (expresia e luată dintr-un manifest al mişcării) , lângă amfiteatrul "Vasile Pârvan" al Facultăţii de Istorie erau vreo zece oameni. Pe unii îi cunoşteam, făceau parte din "Miliţia Spirituală", o organizaţie apărută acum câţiva ani, care a dezvăluit trecutul excesiv de roşu al unor profesori. Băieţii ăştia conduşi de domnii Burcea şi Bumbeş sunt foarte faini, numai că nu mai sunt studenţi de ani buni. Abia în jurul orei şapte seara s-au strâns vreo 30 de persoane, atât de mulţi cât să înceapă o discuţie.

Ocupanţii noştri

Dacă tot ocupă unii Wall Street, până la urmă, de ce nu ar dezbate şi la noi nişte cetăţeni, varii probleme, în amfiteatrul Pârvan?! Numai că domnii şi doamnele adunate luni seara la Istorie nu prea aveau legătură cu studenţii în sine. Printre puţinii oameni care s-au strâns cu "voie de la poliţie" (am asistat la o discuţie între un "miliţian spiritual şi o secretară care voia să plece acasă mai repede) am recunoscut salvatori ai Vămii Vechi, jurnalişti fără public care vor să se bage în seamă, paranoici profesionişti (o doamnă în negru a vrut să îi şteargă fotografiile colaboratoarei noastre Alexandra Pandrea pe care o credea de la SRI) şi am identificat extrem de puţini studenţi. Dezbaterea în sine a început greu, după ce oamenii strânşi au căutat minute în şir lista cu revendicări pe care o definiseră cu câteva zile în urmă, dar care se pierduse, fizic, pe parcu