Prabusirea economica a venit pe cale de consecinta, rata inflatiei a atins cote istorice, nemultumirea populatiei a dat in clocot, iar Ion Iliescu a decis sacrificarea premierului. Pretextul a venit la tanc si in buna traditie bolsevica, in septembrie 1991: noua mineriada executata de "Luceafarul huilei", Miron Cozma. Primul sef de guvern postdecembrist a fost asistat de o cohorta de ursitoare si primit cu un entuziasm nemarginit de romani. Nici un politician nu a fost mai avantajat de imprejurarea caderii regimului Ceausescu. Elegant, carismatic, manierat si instruit in Franta, tinarul premier parea sa fie emblema simbolica a schimbarii. Si-a jucat cu dezinvoltura rolul, a stiut sa se faca placut de cei multi, adulat de femei si laudat de straini. Aportul sau la consolidarea imaginii de tara innoita a fost imens. Presa straina l-a cultivat si i-a construit repede portretul de premier-vedeta. Nimic mai productiv pentru cariera sa, care a debutat atit de spectaculos. Conjuratii au manipulat cu buna stiinta: premierul era un produs tocmai potrivit de export. Bun pentru Occident si lesne incadrabil in specia noilor lideri est-europeni, lansati in lunile precedente. Cu asa premier, Romania parea a nu mai trece drept o tara troglodita. Nascut din spuma marii, premierul s-a pus repede pe treaba, alcatuindu-si o echipa unul si unul. A fost, probabil, guvernul cu cel mai bun IQ din cite s-au perindat dupa 1989. Miracolul premierului venit direct de pe strada in Olimpul puterii a durat insa, ca orice minune, doar trei zile. De Craciun, misterul a inceput sa se destrame. Executia sumara si primitiva a cuplului Ceausescu a fost de natura sa dezvaluie citeva din itele incurcate ale puciului. Iar acestui Gavroche al Revolutiei, copilul teribil ajuns de pe baricada direct in fruntea guvernului, incepe sa i se vada cusatura cu ata alba. Totul pare a se destrama, incepind cu faimosu