Dacă PSD nu intră la guvernare, Ponta va primi exact ceea ce a primit Geoană.
„În cele din urmă, dezrobiţii Phaon, Spirus şi Epafrodit îi veniră în ajutor. Aveau de gând să-l silească să fugă, spunând că nu mai avea o clipă de pierdut. El se tânguia fără să facă vreo mişcare. Dacă, înveşmântat în doliu, ar fi ţinut cuvântări în faţa Senatului, a marilor preoţi, ei s-ar fi milostivit de năvala cuvintelor şi lacrimilor lui? Dacă s-ar fi folosit de toată arta lui, de toată priceperea şi de îndemânarea-i de actor, oare ar fi izbutit să-i înduplece? Nu i s-ar fi dat, cel puţin, însărcinarea de exarh al Egiptului? (…) În cele din urmă, ceru ca trupul să-i fie ars pe rug. «Ce artist piere!» repeta el cu adâncă nedumerire.“
Scena excluderii lui Mircea Geoană din PSD mi-a amintit de sfârşitul lui Neron din romanul lui Sienkiewicz, Quo vadis. Cezarul moare de mâna dezrobiţilor care îl convinseseră că i-au găsit salvarea.
Quo vadis, Mircea? Intră într-un partid politic sau îşi creează propria formaţiune. În prima variantă, o aderare la PNL este exclusă. PDL nu putea să-l menţină pe Geoană în funcţia de preşedinte al Senatului fără să se decredibilizeze. În UNPR se găsesc mulţi dintre cei care nu mai erau de mult prietenii lui Geoană. PC este într-o criză de leadership, mai ales după ce l-a pierdut pe cel mai performant primar al său. Lui Dan Voiculescu i-ar conveni de minune să le demonstreze lui Ponta şi Antonescu că este o persoană „frecventabilă“. Iar venind cu Vanghelie la pachet, PC şi-ar putea rezolva şi chestiunea candidatului la Primăria Bucureştiului.
Dar dacă este să dăm crezare declaraţiilor lui Mircea Geoană, acesta îşi va lansa propria mişcare. Mircea Geoană nu este un om de construcţie şi are nevoie de parteneri cu clare abilităţi de organizare. Deşi exclus din PSD, deşi „victimă“, Geoană este perceput ca făcând parte din siste
