Pe o piata media minuscula, informatia corecta razbate cu greu din hatisul de conditionari economice si politice, cu un guvern care exercita presiune si politizeaza tot ce este sub controlul sau. Lipsa unei prese cu adevarat independente afecteaza intreaga regiune, iar in Kosovo se resimte si mai puternic.

Artan Haracia de la ziarul Zeri si cercetator la Institutul pentru Jurnalism de Investigatie din Kosovo spune ca totusi se simte inca o stare de entuziasm, sunt multi oameni idealisti care vor sincer sa caute adevarul - fie ca e vorba de jurnalisti, fie de membri ai societatii civile. De altfel, multi dintre ei sunt si jurnalisti si activisti. Artan amesteca entuziasmul cu descurajarea: „imi cam pierd increderea ca vom avea o presa bazata pe definitia ei clasica, adica nu o afacere, ci un grup de oameni care cauta adevarul cu pasiune, jurnalisti care sa fie activisti sociali”.

Idealismul romanesc din anii '90 in Kosovo din 2011

Ascultandu-l pe Artan cum vorbeste despre cautarea adevarului si rolul mass-media, imi aduc aminte de presa romaneasca din anii '90, de pasiunea, idealismul si fervoarea de atunci. Artan se plange de faptul ca in presa kosovara informatia este dominata de asa-numitele „capete vorbitoare”, politicieni si analisti care nu fac decat sa discute la nesfarsit, cu foarte rare reportaje de investigatie.

Ii explic ca se poate mai rau, ca stirile pot fi dominate de divorturi celebre, crime si accidente. Asta inca nu se intampla in presa kosovara, senzationalul nu si-a gasit deocamdata loc. In plus, exista o colaborare, asa cum era si la noi dupa '89, intre societatea civila si presa, care impreuna pot uneori sa conditioneze guvernul sau macar ca atraga atentia asupra unor deraieri politice si economice. „Eu de exemplu colaborez cu o organizatie neguvernamentala impotriva coruptiei, care a infiintat Centrul d