In urma cu douazeci de ani, orfelinatele romanesti socau o lume intreaga. In zilele noastre, se poate vorbi insa de o adevarata poveste de succes.
Publicatia britanica The Independent publica istorisirea unei membre a unei organizatii caritabile britanice, Hope and Homes for Children (Speranta si case pentru orfani - n. red.), care a vizitat, la distanta de cativa ani, orfelinatele din Romania, relatand cu bucurie ca situatia s-a schimbat dramatic de la prima sa vizita.
In 1992, la inceputul razboiului bosniac, comandantul contingentului britanic, Mark Cook, a dat peste un orfelinat bombardat in Croatia. A gasit orfani supravietuitori si si-a dat cuvantul ca le va reconstrui casa. A iesit din armata, a strans un milion de lire sterline si a reconstruit orfelinatul. Asa s-a nascut organizatia Hope and Homes for Children in 1994.
Virginia Ironside, autoarea articolului din cotidianul britanic, a vizitat orfelinatele din Albania si Romania in 2005 si a ramas miscata de soarta copiilor de acolo. La distanta de cativa ani, femeia recunoaste insa ca aceste institutii s-au schimbat.
Desi la inceput organizatia credea ca orfanii au nevoie de orfelinate salubre, renovate, in 1996 a devenit evident ca acestia au nevoie de dragostea unei familii si relatii normale, pe care nu le pot intalni in orfelinate, unde este descurajat atasamentul de copil. Din acel moment s-a schimbat politica Hope and Homes for Children.
In 1998, cand Hope and Homes for Children a ajuns pentru prima data in Romania, a gasit 60 de bebelusi leganandu-se singuri, in propriile excremente. In loc sa le construiasca un orfelinat mai bun, organizatia a achizitionat sase case, a impartit copiii cate zece in acestea si a inceput, in parteneriat cu guvernul roman, un program de dezinstitutionalizare.
Ce este tragic, spune Ironside, este ca m
