Ziua de 30 noiembrie este dedicată serbării Sfântului Andrei, supranumit şi „Apostolul românilor”. Potrivit datelor Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 600.000 de români îşi serbează azi onomastica, printre care doamnele şi domnişoarele care poartă numele de Andreea şi Andra.

Noaptea Strigoilor

În tradiţia populară noaptea de 29 spre 30 noiembrie era cunoscută ca Noaptea Strigoilor. Pentru a fi feriţi de acţiunea malefică a moronilor şi strigoilor, tinerii ungeau cu usturoi ferestrele şi uşile casei unde se desfăşura petrecerea înainte de lăsarea serii. Tinerii chefuiau ca la un adevărat Revelion în casă, în timp ce o bătrână păzea usturoiul dintr-o covată în vatra satului, la lumină lumânării. Usturoiul, câte trei bucăţi, era adus de fete, păstrat peste noapte şi împărţit apoi fetelor care îl păstrau ca pe ceva sfânt, la icoană, şi–l foloseau peste an ca leac pentru vindecarea bolilor sau împotriva farmecelor. De la păzitul acestui usturoi s-a născut zicala: “Parcă a păzit usturoiul”, care se spune celui care se vede că a petrecut o noapte fără somn.

Aflarea ursitei

Ca la orice sărbătoare mare şi de Sfântul Andrei există practici pentru a afla ursitul. Fetele de măritat prepară o „Turtucă de Andrei” subţire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plită şi o mănâncă înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă, urma să o ceară de nevastă în cursul anului. Un alt obicei cerea ca din usturoiul păzit în noaptea de Sfântul Andrei să fie pus la încolţit un căţel într-un aluat. Cei care se pricepeau la asta, citeau apoi semnele din direcţia în care au ieşit vlăstarele. Unii bătrâni observau cerul în noaptea de Santandrei şi ghiceau cum va fi anul, bogat sau sărac, ploios sau secetos, dacă va fi pace sau război. Dintre toate aceste obiceiuri se mai practică şi azi semănatul grâului într-o oală de pământ pentru a