Prim-solistul Operei Române, Pompeiu Hărăşteanu, a acordat un interviu în exclusivitate cotidianului Zi de zi în care a vorbit despre copilăria petrecută la Luduş, precum şi despre cariera sa de excepţie, în care a susţinut peste 8.000 de spectacole pe diverse scene din ţară şi din lume. Ajuns la venerabila vârstă de 75 de ani, maestrul Pompeiu Hărăşteanu a mărturisit că secretele longevităţii sunt dragostea pentru familie şi pasiunea pentru meserie. Vocea inconfundabilă a luduşeanului a fost comparată de criticul Alfred Hoffman cu „un tunet catifelat”, în timp ce Doru Popovici scria că „Pompeiu Hărăşteanu posedă o voce tulburător timbrată, egală pe toate registrele, precum „perlajul sonor” al genialului Dinu Lipatti”…
„Şi noaptea dacă mă trezeai din somn şi mă întrebai ce trebuie să fac la măsura cutare, ştiam ce trebuie să fac”
Reporter: Cum aţi ajuns să studiaţi la Conservatorul din Bucureşti?
Pompeiu Hărăşteanu: Am plecat din Luduş la Cluj, unde am făcut şcoală de mecanică trei ani, apoi doi ani şcoala medie de muzică, după care m-am mutat cu totul la Bucureşti, în 1952, la un unchi de-al meu. M-am prezentat la Conservator, la examen, pentru că vroiam neaparat să ajung la un profesor care era foarte bun, maestrul Petru Ştefănescu Goangă, Dumnezeu să-l odihnească, pentru a face canto cu dânsul. Din peste 80 de candidaţi, au intrat 12, printre care şi eu şi cererea mea a fost aprobată de maestrul Goangă. „Mă, tu eşti aşa de slăbuţ şi mai mic la înălţime, nu ştiu ce meserie o să faci tu la viaţa ta. Reuşita ta va depinde de cât eşti de harnic şi de muncitor”, mi-a spus maestrul.
Rep.: Ce amintiri frumoase aveţi de pe vremea în care aţi studiat la Conservator?
P.H.: Când eram în anul doi am fost trimis în Olanda. Până atunci, nimeni nu fusese în străinătate. Am mers împreună cu două celebrităţi ale României, Viorica Cortez şi Ileana C
