Dupa cum era de asteptat, in coalitie s-a cazut la pace si prada oferita cu generozitate de PSD a fost impartita echitabil.

PDL si-a adjudecat sefia Senatului si, implicit, cea de-a doua pozitie in stat. Ea nu a ajuns, ca la Camera Deputatilor, pe mana unei dudui cu ochii mereu acoperiti de o palarie cu mult prea mare pentru capul sau si condamnata de aceea sa calce din strachina in strachina.

Nu e cazul. Presedintia Senatului a ajuns pe mana unuia dintre cei mai experimentati politicieni care, cu siguranta, stie exact ce poate face cu ea. Asa vor descoperi multi dintre cei care desconsidera aceasta pozitie cat e ea de importanta, chiar si fara suspendarea presedintelui, si ce jocuri legislative uriase poate facilita. Si nu ma indoiesc ca Vasile Blaga va exploata la maximum acest potential.

Nu in favoarea reformelor, caci domnia sa este prin excelenta antireformist si nici in favoarea politicilor de dreapta, pentru ca a ramas in esenta un fensenist de stanga. Cea mai buna dovada am avut-o recent, cand senatorii democrat liberali, condusi de Vasile Blaga, au boicotat prin absente sistematice reforma asistentei sociale, pana cand legea a fost adoptata tacit.

La Ministerul de Interne, Vasile Blaga a fost o mana forte, nimeni n-a miscat in front, insa reforma nici macar nu s-a prefacut ca ar face. Asa va fi probabil si la Senat. Sa nu uitam apoi ca Vasile Blaga a fost in mod traditional negociatorul PDL si are o relatie foarte buna inclusiv cu partidele din opozitie. El poate rezolva multe dintre blocajele din Senat si poate pregati terenul pentru viitoarele aliante ale PDL, caci in politica romaneasca orice combinatie e posibila.

UDMR a obtinut, la randul sau, o pozitie nesperata, un pret gras pentru renuntarea la propriul candidat pentru Senat. Nici nu cred ca a vrut cu adevarat aceasta pozitie, ci a urmarit sa